dreamstime_s_35233128
dreamstime_s_35233128

Fetele şi băieţii au comportamente diferite încă de la vârste foate fragede. Asta ştie orice mamă care are copii de ambele sexe. Aşa că nu ne miră deloc faptul că un băiat cu vârsta puţin peste un an poate avea reacţii imediate la auzul zgomotului unei motociclete sau a unui avion, în timp ce o fată de aceeaşi vârstă va fi mai atentă la diverse podoabe pentru ea însăşi.

Dincolo de înclinaţiile înnăscute ale fiecărui copil (şi care se pot subsuma sau nu exemplului de mai sus), există şi o parte de comportament dobândit prin educaţie care este responsabil în mare parte de evoluţia viitorului adult. Pentru că, nu-i aşa, atunci când vrem să complimentăm un băieţel îi vom spune, în mod firesc, că e puternic sau curajos, în timp ce unei fetiţe îi vom spune că este frumoasă sau asortată. Ceea ce face ca automat un băiat să fie orientat mai mult către lucrurile pe care le poate face şi către abilităţile sale, în timp ce o fată va fi tot mai preocupată de modul în care arată. Altfel spus, fetele vor fi mai interesate să facă lucruri ce plac altora decât lucruri ce le produc lor înşile bucurie.

Aspectul fizic şi preocuparea pentru modul în care arătăm sunt aspecte importante. Oamenii care sunt preocupaţi de înfăţişarea lor denotă de cele mai multe ori echilibru interior şi o stare de bine. Dar asta cu condiţia ca aspectul exterior să nu fie preocuparea lor prioritară. În plus, femeile zilelor noastre sunt din ce în ce mai prezente în zone care până de curând erau apanajul bărbaţilor, ceea ce înseamnă că aceste abilităţi trebuie antrenate încă din copilărie. Mai mult, dacă feminismul a împins nevoia de clarificare a drepturilor femeilor până spre anumite extreme,  în zilele noastre asistăm la o reaşezare a valorilor maternitaţii şi feminităţii. Ceea ce presupune ca fetiţele îşi vor valoriza mai bine calităţile înnăscute dacă vor fi îndrumate de mici către dezvoltarea abilităţilor intelectuale şi către întărirea stimei de sine în egală măsură cu cele legate de aspectul exterior şi de întreţinerea fizică.

Ce poţi face ca şi părinte dacă vrei să creşti o fată încrezătoare în forţele proprii, puternică şi independentă?

  1. Alege jucării care îi solicită intelectul şi imaginaţia (cum sunt puzzle-urile, construcţiile tip Lego, jocurile logice) şi nu te concentra exclusiv pe jucării sexiste: păpuşi (eventual cu garderobe exagerate), veselă şi aparate de gătit, bijiterii etc.
  2. Înclinaţia fetelor spre îngrijirea exterioară este firească, dar aceasta trebuie tratată cu o măsură justă şi nu cultivată exagerat: nu încurajaţi colecţionarea de farduri, bijuterii şi accesorii care pot deveni foarte uşor o obsesie.
  3. Poveştile tind să ofere o imagine idealizată a relaţiilor de cuplu, în care prinţesele sunt prea adesea salvate de un prinţ călare pe un cal alb. Încercaţi să citiţi fetiţei şi acele poveşti care îi arată că aparenţele pot fi de multe ori înşelătoare şi că relaţiile fericite se bazează în primul rând pe respect, cunoaştere şi înţelegere, iar dragostea este o încununare a acestora şi nu un substitut al ei. Povestea filmului Frozen (tradus la noi „Regatul de gheaţă”) este un foarte bun exemplu în acest sens.
  4. Încurajaţi independenţa fetiţei încă de la vârste mici şi ajutaţi-o doar atunci când cu adevărat nu se descurcă să realizeze ceva singură. Încurajaţi spiritul de negociator şi nevoia de a lua decizii. Sigur, pentru ca o fetiţă să poată lua decizii corecte, trebuie să trasaţi ferm cadrul în care poate să funcţioneze alegerea ei (de exemplu, „trebuie să ne îmbrăcăm adecvat pentru iarnă, alegi puloverul galben sau cel violet?”) şi mai ales să ţineţi cont de aceasta şi să fiţi consecvenţi.
  5. Stimulaţi dezvoltarea stimei de sine: atunci când fetiţa vă arată mândră un desen sau orice creaţie proprie, încurajaţi-o să povestească despre ceea ce a realizat. Simplul fapt că povesteşte despre ceea ce a făcut o ajută să se încarce cu energia pozitivă ce o aduce cu sine bucuria lucrului realizat de mâinile proprii şi să înţeleagă că ceea ce a realizat chiar are valoare. Nu te grăbi să lauzi un lucru pe care nici măcar nu ţi l-a prezentat, lauda nu are nici pe departe valoarea reconfirmării interioare pe care o oferă povestea proprie, chiar dacă de multe ori suntem tentaţi să credem contrariul.
  6. Fetiţele au nevoie să crească într-un mediu în care femeile din jur sunt valorizate şi respectate. Fetiţele se identifică cu mama lor şi de aceea orice tratament lipsit de respect aplicat acesteia va aduce un prejudiciu greu de evaluat stimei de sine a viitoarei femei.
  7. De fiecare data când eşti tentat(ă) să îi spui fiicei că e frumoasă, încearcă să îi povesteşti de ce este ea valoroasă, pentru tine şi pentru cei din jur. Îi vei îndrepta astfel atenţia din zona aspectului exterior către cea a valorilor şi bucuriilor interioare, singurele responsabile de fericirea deplină şi adevărată a oricărui adult.

 

Bibliografie utilă:

  • Jody Pawel, Parent’s Toolshop
  • Jody Pawel şi Urania Cremene, conferinţa Mami, tati, nu o să fiu o feţită toată viaţa. Cum o să fie eu, ca femeie?
  • Alain Braconnier, Cum să fii un tată bun pentru fiica ta

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan